ce ninsă e zăpada !
ce soare luminează
a oamenilor faţă
ce-n gheaţă-adânc oftează ?

ce nins e tot omătul !
ce gurile placide
mai zice-vor ÅŸi-nghite-
-vor-mai niscaiv-omide ?

ce fulguită-i viaţa
de suflete pribege,
de nopţi nemaidormite,
de omi fărădelege !

Citeste mai departe…

ferit-am fost şi fi-voi iară
de lacrime, cenuşe, lut şi pară,
însă veni-va vremea când din cerul ‘nalt
o stea ascunde-se-va în neant.

şi dacă plin de boli şi suferinţi
voi fi, ori mort cu-o floare strânsă-n dinţi,
atuncea când acel moment vă spun că este
să m-azvârliţi din piscuri, ca-n poveste,

din piscuri ce în veci fi-mi-vor surori,
din creste-naripate, colţ cu flori,
din vârful munţilor ce-atunci îi chem,
din vechi păduri ce toţi le vrem.

şi-apoi culegeţi steaua mea
fără de suflet însă tot o stea
şi duceţi-o şi-mbălsămaţi-o-n blânda mare
ce răsuna-v-un cântec înspre zare.

Citeste mai departe…